Melodic Death Metal-ul e un gen care "inspira" un numar extrem de mare de formatii... de la varietatea de Gothenburg ( In Flames sau Dark Tranquillity ) si pana la metalcore-ul american...e probabil cel popular gen de metal extrem. Finlanda a produs in principiu trei nume foarte cunoscute in Melodic Death - Mors Principium Est, Insomnium si Amoral. Mors Principium Est a incercat sa se detasheze de "marea masa" prin orga si sample-uri ( adica in acelasi mod ca Dark Tranquillity ) , Insomnium se vrea un fel de "Opeth" dar cu idei de Doom Metal , iar Amoral...Amoral vrea sa fie mai tehnic, mai progresiv si mai Thrash.
Albumul de fata - Reptile Ride - nu e un album prost...dar nu e nici unul extrem de bun. Si o sa incerc sa explic de ce...
Death Metal-ul dupa anii '90 a evoluat in tehnica si a ajuns la un nivel la care compozitiile sunt extrem de complexe, de rapide si de brutale - toate in acelasi timp. Daca in '95 , un Cryptopsy cu "None so Vile" era considerat tehnic...dar isi pastra oarecum consistenta tematica si emotionala, astazi formatii gen Decapitated sau Necrophagist construiesc in principium albume de "chitari" si "tobe" deghizate in muzica. Adica , mai pe romaneste, albume de "flashing" - care sa arate ce talentati muzicieni sunt - cat de repede pot sa cante si cate schimbari de ritm si riff-uri pot sa bage intr-o singura piesa, in acelasi timp fiind bineinteles extrem de brutali. Muzica e bineinteles placuta, interesanta, agresiva - tot ce ai nevoie pentru un catharsis...dar nu rezista in timp - in primul rand datorita inconsistentei tematice ( vine un moment in care constientizezi ca arpegiile, alternate picking-ul si solo-urile neo-clasice nu au nicio incarcatura emotionala care sa vibreze odata cu vocea ultra-brutala care vorbeste despre moarte, tehnologie, moarte datorita tehnologiei sau moartea tehnologiei ) si in al doilea rand datorita felului in care incearca sa condenseze o avalansa de sunete in cat mai putin spatiu - adica e mai concentrat pe forma decat pe continut.
Reptile Ride este suficient de tehnic ca sa faca interesat sa zicem un Technical /Brutal Death Metal fan ca mine si in acelasi timp suficient de catchy/ melodic ca sa fie o portita de intrare pentru un neofit in DM. Problema lui este insa repetitia. Strofele sunt de regula standard - cu power chords cu palm muted pe care eventual, ocazional se plimba a doua chitara in diferse riff-uri tehnice. Unele piese ca "Hang me High", "Few and far between " sau "Pusher" sunt chiar foarte bune si pline de energie insa problema apare pe piese ca "Nervasion" in care apar riff-uri care ma duc cu gandul la germani grashi care sar in jurul unei mese cu halbe de bere in mana...melodia este foarte frumoasa numai ca aparitia ei intrerupe flow-ul a ceva care este brutal si agresiv. Pe "Mute" apar chitari foarte "uplifting" ( in sensul ala de Power Metal )...ceea ce niciodata nu mi s-a parut ceva de inteligent in MeloDeath...pentru ca nu se leaga cu vocea agresiva, urlata (din cauza asta nici nu pot sa "inghit" 50% din tot ce inseamna Gothenburg-ul mDM ). Totusi, daca pe un album gen "Come Clarity" de la In Flames - o piesa ca "Crawl through knives" mergea pentru ca se lega tematic de restul melodiei , pe "Reptile Ride" functioneaza doar ca "hook" - adica e ca o piesa de puzzle care nu se potriveshte, ca o culoare tare intr-un tablou de Geiger dar care in acelasi timp "prinde".
In final...trebuie spus ca desi am ascultat "Reptile Ride" de cel putin 4,5 ori pana astazi...am ascultat mai des alte albume de Melodic Death Metal de anul aceasta pentru ca mi s-au parut mai inchegate din punct de vedere tematic si mai inventive desi nu neaparat mai tehnice. Il recomand oricarui fan de MeloDeath care prefera ceva mai agresiv decat e norma in Gothenburg Melodic Death Metal. Ramane un 3/5 solid...as pune chiar 3,5 pentru solo-urile bune...dar daca nu se poate - ramane un 3/5 sau 6/10.